
Necesitatea de vitamine antioxidante constituie o problemă majoră, tot mai acută la omul modern, în condiţiile unui ritm cotidian accelerat, alimentaţie necorespunzătoare, aditivi alimentari, fumat (o singura tigara elibereaza peste 100 radicali liberi in fiecare celula a corpului), stress, vieţuirea într-un mediu puternic poluat. Toţi aceşti factori distructivi influenţează în mod direct corpul uman şi determină apariţia de radicali liberi: molecule ce contin un electron impar, fapt ce le confera o mare instabilitate si
reactivitate chimica. Pentru a deveni stabili chimic, fură un electron de la diverse macromolecule – ADN, ARN, proteine, determinînd oxidarea celulară.
Radicalii liberi ataca toate celulele organismului, determinand stress oxidativ, maladii moderne cronice (obezitate, diabet), afectiuni degenerative, boli cardiovasculare, functionarea defectuoasa a sistemului nervos si imunitar, imbatranire prematura.
Stresul oxidativ (procesul agresiv si accelerat de oxidare) apare atunci cand producerea de molecule, denumite radicali liberi, este mai mare decat capacitatea de protectie oferita de antioxidanti. Din cauza acestor electroni nepereche, ei „sapa” la propriu prin corpul uman, cautand alti electroni, astfel radicalii liberi distrug celule,
proteine si chiar ADN, efectul dăunător fiind în special la nivelul pereţilor celulari, deoarece determina fragilizarea membranei celulare (lipide, proteine). Prin urmare
radicalii liberi deteriorează şi membrana hematiilor sau a globulelor roşii, mergând până la distrugerea lor. Atacă peretele vascular al capilarelor, acesta devenind permeabil. La nivelul leucocitelor acţionează până la distrugere sau le diminuează substanţial puterea de apărare. Acizii nucleici, purtători ai informaţiei genetice, constituie ţinta principală
a radicalilor liberi, fapt care duce la mutaţii genetice şi la cancer (înmulţirea necontrolată a celulelor modificate).
proteine si chiar ADN, efectul dăunător fiind în special la nivelul pereţilor celulari, deoarece determina fragilizarea membranei celulare (lipide, proteine). Prin urmare
radicalii liberi deteriorează şi membrana hematiilor sau a globulelor roşii, mergând până la distrugerea lor. Atacă peretele vascular al capilarelor, acesta devenind permeabil. La nivelul leucocitelor acţionează până la distrugere sau le diminuează substanţial puterea de apărare. Acizii nucleici, purtători ai informaţiei genetice, constituie ţinta principală
a radicalilor liberi, fapt care duce la mutaţii genetice şi la cancer (înmulţirea necontrolată a celulelor modificate).
Din fericire în organismul nostru există o reţea de antioxidanti, o adevărată armată, care este menită să ne apere, să ne protejeze de acţiunea radicalilor liberi.
Antioxidantul este o molecula suficient de stabila pentru a dona un electron unui radical liber si a-l neutraliza, prin aceasta reducand capacitatea de distrugere a acestuia.
Asemenea antioxidanti includ glutationul, ubiquinonona si acidul uric care sunt produsi in mod normal in timpul metabolismului. Cei mai cunoscuti antioxidanti sunt vitamina E, vitamina C si carotenoizii. Daca sistemul oxidant nu mai face fata, radicalii liberi pot declansa in organism o reactie negativa in lant, reactie care: distruge membrana celulara, blocheaza actiunea principalelor enzime, impiedica procesele celulare necesare pentru buna functionare a organismului, impiedica diviziunea celulara normala, distruge ADN-ul , blocheaza generarea energiei.
Asemenea antioxidanti includ glutationul, ubiquinonona si acidul uric care sunt produsi in mod normal in timpul metabolismului. Cei mai cunoscuti antioxidanti sunt vitamina E, vitamina C si carotenoizii. Daca sistemul oxidant nu mai face fata, radicalii liberi pot declansa in organism o reactie negativa in lant, reactie care: distruge membrana celulara, blocheaza actiunea principalelor enzime, impiedica procesele celulare necesare pentru buna functionare a organismului, impiedica diviziunea celulara normala, distruge ADN-ul , blocheaza generarea energiei.
RESVERATROLUL
Este cel mai puternic antioxidant natural cunoscut, capacitatea antioxidanta a resveratrolului fiind de 20 de ori mai mare decat a vitaminei C si de 50 de ori mai mare decat a vitaminei E.
Surse: struguri negri, vin , mure, coacaze, afine.
Resveratrolul, o moleculă devenită celebră datorită "paradoxului frantuzesc" (consumul de vin roşu) este prezent în concentraţie de 50-100 mg/g pieliţă de strugure. Experţii susţin că resveratrolul are efect de neutralizare a radicalilor liberi, fiind util în profilaxia şi tratamentul unor afecţiuni degenerative ale sistemului nervos datorită proprietăţilor sale neuroprotective la nivelul creierului. Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protectia antioxidativa a LDL colesterolului. Scade nivelul sangvin al colesterolului total si al trigliceridelor. Este un vasodilatator arterial. Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic. Preîntâmpina ridarea si îmbatrânirea pielii, mentinându-i elasticitatea si tineretea. Consumul de alimente bogate in resveratrol, adica de struguri negri, prune, afine, ceapa rosie, impiedica formarea trombilor si migrarea lor pe artere. Mai multe studii realizate inca din anii '90, in Japonia, demonstreaza actiunea antitrombotica a acestei substante. Mai ales persoanele predispuse la tromboze, adica cele sedentare, cele care consuma carne si proteine animale sau care fumeaza, ar trebui sa aiba la fiecare masa alimente care sa contina aceasta substanta.
Resveratrolul se comporta in organism ca un hormon fito-estrogen, exercitandu-si toate efectele benefice ale principalului hormon feminin, dar fara a avea si reactiile adverse ale acestuia. Din acest motiv, unii oameni de stiinta considera in prezent
resveratrolul drept cel mai bun fixator de calciu in oase (alaturi de exercitiul fizic), prevenind si combatand eficient osteoporoza.
resveratrolul drept cel mai bun fixator de calciu in oase (alaturi de exercitiul fizic), prevenind si combatand eficient osteoporoza.
Resveratrolul, are efecte antiinflamatoare, stimuleaza sinteza colagenului prezent in articulatii, ajutand astfel la imbunatatirea mobilitatii si a functionalitatii acestora.
Un articol recent arata ca resveratrolul creste de 14 ori activitatea MnSOD (SOD2). MnSOD neutralizeaza ionul superoxid, conferind rezistenta la disfunctiile mitocondriale si la moartea celulelor indusa in diverse contexte patologice.
Studii diverse efectuate pe culturi de celule au indicat faptul că resveratrolul are şi o activitate anticanceroasă prin capacitatea de a inhiba proliferarea celulelor neoplazice. Blocheaza formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar si metastazarea celulelor maligne. Resveratrolul ar fi singura substanta naturala cunoscuta care ar activa o gena a longevitatii, supranumita "gena matusalemica" (de la Matusalem, personajul biblic care a trait 969 de ani).
Exista o controversa intreaga legata de veridicitatea acestei descoperiri, dar un lucru este clar: toate animalele de experienta carora li s-a administrat resveratrol au avut o durata medie de viata mult mai mare decat a celor din loturile martor. Mai mult, la foarte multe specii s-a constatat o mentinere intr-o conditie excelenta a sistemului nervos si a celui endocrin, ca urmare a tratamentului cu resveratrol. Asadar, aceasta substanta nu ne asigura o batranete, ci o... tinerete prelungita.
LICOPENUL
Licopenul natural este un antioxidant puternic, pigmentul care se gaseste in tomate, pepene rosu, grapefruit roz si da culoarea rosie, caracteristica. El protejează celulele plantelor împotriva razelor de soare şi serveşte drept pigment fotoabsorbant în timpul fotosintezei. Licopenul este un antioxidant de două ori mai activ decât carotenul şi, ceea ce este încă şi mai important, nu este distrus prin fierbere şi transformări culinare; îl regăsim deci atât în sucurile proaspete de tomate sau grapefruit, cât şi în sosurile şi concentratele de tomate.
Studii clinice au indicat ca licopenul natural lucreaza prin cateva mecanisme in sprijinul sanatatii cardiovasculare si a functiei imunitare si poate fi important pentru sanatatea prostatei si a tractului digestiv.
Este singurul antioxidant a carui cantitate sporeste de circa 4-6 ori prin fierbere (bulionul). Cea mai mare cantitate de licopen se gaseste în tomate (300-400 mg/kg).
Reduce semnificativ riscul aterosclerozei (incidenta infarctului miocardic scade cu 20-50% la persoanele ce consum frecvent fructe si legume bogate în licopen) si procesele de îmbatrânire celulara.
Alaturi de vitaminele C si E, previne degenerescenta maculara a retinei si diminua riscul de cataracta cu 50%.
BETA CAROTENUL (PROVITAMINA A)
Vitamina A provenita din alimente de origine animala se mai numeste si retinol, iar provitaminei A prezenta in vegetale i se mai spune si caroten. Exista mai multi caroteni in alimente, insa beta-carotenul are functia cea mai importanta. Carotenoizii au efecte identice cu ale vitaminei A, dar riscul dezvoltarii unei intoxicatii este aproape nul la doze enorme.
Surse : peste de provenienta oceanica (peste gras), lucerna, morcov, migdale, salata, macese, spanac, varza, sfecla rosie, mango, patrunjel, pepene galben, tomate, catina, germeni de grâu, leguminoase, radacinoase, citrice, struguri, aloe.
Beta carotenul poseda o marcanta activitate antioxidanta fata de radicalii liberi peroxidici. Deoarece activitatea sa antioxidanta interfera adesea cu cea a vitaminei E,
potentandu-se reciproc, se presupune ca acesti compusi liposolubili (provitamina A si vitamina E) ar putea avea impreuna o eficienta actiune anticanceroasa. Vitamina E este un factor care mareste cantitatea de vitamina A, depozitata in ficat si in alte organe. Aceasta actiune se datoreaza functiei antioxidante a tocoferolului, care are rol de protectie in special la nivelul intestinului. Sistemele oxidante din alimente sunt blocate de vitamina E, favorizand astfel resorbtia vitaminei A. Vitamina E are actiune oxidanta asupra vitaminei A si a carotenilor inainte de resorbtie.
potentandu-se reciproc, se presupune ca acesti compusi liposolubili (provitamina A si vitamina E) ar putea avea impreuna o eficienta actiune anticanceroasa. Vitamina E este un factor care mareste cantitatea de vitamina A, depozitata in ficat si in alte organe. Aceasta actiune se datoreaza functiei antioxidante a tocoferolului, care are rol de protectie in special la nivelul intestinului. Sistemele oxidante din alimente sunt blocate de vitamina E, favorizand astfel resorbtia vitaminei A. Vitamina E are actiune oxidanta asupra vitaminei A si a carotenilor inainte de resorbtie.
Are acţiune protectoare asupra tegumentelor si mucoaselor, influentand integritatea structurala si functionala a celulelor epiteliale, cutanate si mucoase. În deficiența de vitamina A, celulele secretoare de mucus sunt înlocuite de celule care produc keratină, ceea ce conduce la xeroză.
Vitamina A a fost denumita si vitamina antiinfectioasa, deoarece imbunatateste rezistenta la infectii. Infectiile cronice si bolile pot reduce nivelul vitaminei A in organism, slabind astfel membranele si facandu-le mult mai vulnerabile. Suplimentarea cu vitamina A constituie un agent sigur si eficient de intarire a sistemului imunitar, prin cresterea nivelului sangvin al lizozimului si intensificarea fagocitozei, prin cresterea activitatii granulocitelor si macrofagelor.
Participă la biosinteza rodopsinei, pigment necesar vederii crepusculare, îmbunătătind acuitatea vizuală şi capacitatea de adaptare la intuneric.
La copii şi adolescenţi, vitamina A înlătură tulburările de creştere prin stimularea diviziunii celulare, intensifică procesul de creştere a oaselor şi de formare a smalţului dentar, creşte rezistenţa la infecţii bacteriene.
Are un rol important în procesele redox cu transfer de hidrogen (respiraţia celulară) şi manifestă o acţiune protectoare faţă de enzime oxido-reducătoare.
Influenteaza functia tiroidei, efectul cel mai important al vitaminei A in relatie cu tiroida, desfasurandu-se la nivelul diferitelor tesuturi unde se neutralizeaza efectul de sensibilizare al hormonului tiroidian. Azi se admite idea ca tiroida regleaza transformarea carotenului in vitamina A, ceea ce explica de ce, in sangele persoanelor cu hipofunctie tiroidiana, exista o cantitate redusa de vitamina A, cantitatea de caroten fiind in schimb crescuta.
Beta-carotenul este incorporat in lipoproteine cu densitate mica (LDL) si poate lucra sinergie cu alte substante nutritive, inclusiv vitamina A, in prevenirea oxidarii LDL - un inamic major in dezvoltarea bolilor coronariene.
Beta-carotenul este incorporat in lipoproteine cu densitate mica (LDL) si poate lucra sinergie cu alte substante nutritive, inclusiv vitamina A, in prevenirea oxidarii LDL - un inamic major in dezvoltarea bolilor coronariene.
Carenta de vitamina A se manifestă prin:
- modificari tegumentare: piele aspra, uscata, hiperkeratoza cu stratificare si descuamare
- scade puterea de adaptare la intuneric (hemeralopie nocturna), prin scaderea cantitatii de rodopsina din celulele cu conuri
- la nivelul ochiului, apar modificari ale epiteliilor conjunctivale (xeroftalmie): ochi uscat cu senzatie de corp strain
In hepatite, ciroze, obstructii biliare, absorbtia intestinala este diminuata. În bolile infecţioase febrile şi în bolile renale se produce o scădere marcată a cantităţii de vitamină probabil datorită unei eliminări crescute prin urină.
Suplimentele nutritive Forever ne ajuta cu succes sa combatem stresul oxidativ.
Antioxidanti Forever: Absorbent C, A Beta Care, Forever Lycium Plus, Feelds of Greens, Forever Ginkgo Plus, Forever CardioHealth, Forever Garlic Thyme, Forever Vision, Forever Echinacea Supreme, Forever Gin Chia, Forever Nature's 18, Pomesteen Power, Forever Aloe2Go.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu